Sentimentul de vinovăţie

Sentimentul de vinovăţie
Sentimentul de vinovăţie
User Rating: 5 (3 votes)

Vinovăţia este unul dintre sentimentele cu care ne confruntăm poate cel mai des, chiar şi atunci când nu ne dăm seama. Este o experienţă negativă (nu întotdeauna pornind de la premise reale), care ne macină şi ne distruge încrederea în noi înşine, creându-ne senzaţia de inutilitate. De aceea, trebuie să acţionăm cât mai repede! Vinovăţiei trebuie să-i ia locul acceptarea responsabilității.

Un copil însă nu are maturitatea şi nici instrumentele necesare pentru a putea face faţă acestui sentiment, pentru a-l recunoaşte, conştientiza şi a lua măsuri pentru eliminarea sa. Cu toate acestea, de multe ori copiii – chiar şi din cauza părinţilor – trăiesc acest sentiment de vinovăţie. Dacă situaţia nu este remediată, sentimentul de vinovăţie va lua amploare şi va defini ulterior viaţa adultului, acesta ajungând să se simtă responsabil pentru sentimentele celor din jurul său.

În cazul în care copilul este jignit, supărat din cauza acțiunilor adulţilor din jurul lui, atunci va evolua anxios, cu posibile dorinţe de răzbunare în viitor. Iar în aceste situaţii, mai mult decât el, sunt responsabili adulţii cu care a crescut şi care nu au ştiut, la momentul oportun, să-l înţeleagă, să-i explice, să-l lămurească şi să-l ajute să depăşească sentimentul de vinovăţie (sentiment care, aşa cum spuneam, este cel mai adesea indus chiar de către aceştia).

Atunci când, ca adult, greşeşti faţă de un copil – al tău sau nu – trebuie să ai puterea să îţi recunoşti greşeala şi să îi explici copilului că din astfel de greşeli învăţăm – chiar şi adulţii mai au de învăţat – şi că şi el, la rândul său, trebuie să-şi recunoască mereu greşeala, acest comportament neavând nimic de a face cu ruşinea sau alte sentimente negative, dimpotrivă. În acest mod, copilul nu se va simţi el responsabil pentru greşeala ta (copilul consideră că adulţii din jurul său au întotdeauna dreptate). Repetarea aceluiaşi comportament înleşneşte imprimarea în conştiinţa copilului a consecinţelor acestuia, indiferent care sunt ele. Evident că adulţii au responsabilitatea să repete comportamentul corect, astfel încât dezvoltarea copilului să fie una cât mai sănătoasă.
Cu un bagaj mare de vinovăție, este greu să trăieşti. Percepţiile sunt alterate şi orice greşeală a celorlalţi va rezona puternic cu propria vină, astfel că viaţa va fi înţeleasă şi trăită deformat.

Vinovăția apare şi din lipsa de înțelegere din partea părinţilor a particularităţilor copiilor lor, dar și din impunerea de opinii, obligându-i pe aceştia să nu aibă păreri proprii. Protestul tacit al copiilor împotriva acestei atitudini se traduce mai târziu prin refuzul de a acţiona, de a se supune voinţei altora, greşit catalogat ca fiind „lene”.

Când unui copil i se reproşează mereu că tot ce face face greşit, atunci acesta va creşte suspicios, temător şi se va simți vinovat în permanenţă de tot ce se întâmplă în jurul său. De obicei, această atitudine are ca rădăcină problemele nerezolvate ale adultului şi nu are legătură 100% cu atitudinea copilului său. De asemenea, dorinţa părintelui ca propriul copil să-i împlinească lui visul, surd şi mut la ceea ce este şi îşi doreşte cu adevărat copilul său. Atunci când părinţii proiectează asupra copiilor propriile ambiţii şi dorinţe, fără să ţină seama de realitatea diferită a acestora, copiii se simt obligaţi să îmlinească aceste vise şi vinovaţi că nu şi le doresc şi ei sau că nu reuşesc să se ridice la înălţimea standardelor care li se impun.

Când astfel de modele comportamentale se repetă la infinit în copilărie, dezvoltarea viitorului adult va fi una defectuoasă, gvernată de sentimentul de vinovăţie şi neîmplinire, ceea ce va provoca noi experienţe negative, inclusiv în perioada maturităţii. Iar aceste probleme se pot rezolva numai înţelegând cauzele profunde care, încă din copilărie, au creat anumite mecanisme defectuoase de viaţă. Este important atât pentru ei înşişi, cât şi pentru viitorii lor copii, pentru a nu repeta aceleaşi greşeli pe care părinţii sau adulţii cu care au crescut le-au făcut cu ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*