„Nu stiu cum sa-mi mai impart copilul”

„Nu stiu cum sa-mi mai impart copilul”
„Nu stiu cum sa-mi mai impart copilul”
User Rating: 5 (2 votes)

Ma rog, nu este un citat exact, respectiva mamica a zis „nu stiu cum se imparte”, referindu-se la copilul ei de 7-8 ani prins in prea multe activitati extrascolare, atat de multe si de importante, incat se suprapun, se incaleca, se cearta, de nu mai e chip sa le desparti. De ce sa se „imparta” un copil? a fost primul meu gand. Ok, este o metafora, insa in spatele ei se ascunde exagerarea noastra, a parintilor, care ne dorim „totul” pentru copiii nostri, inclusiv in materie de activitati extrascolare. Unii au ca argument „dar ei vor”, „lor le place”. Si chiar asa poate sa fie, insa acest argument este invalid in realitate, pentru ca nu stiu cat drept de veto au acesti copii supraagalomerati.

Ca parinti, luam in primii ani de viata ai copiilor nostri decizii in numele lor, cum este si firesc, insa este foarte complicat (sa recunoastem!) sa luam aceste decizii in interesul lor strict (adaptate nevoilor si personalitatii fiecaruia), fara sa amestecam ceva si din visurile si idealurile noastre (eventual ratate de noi), pe principiul eu n-am avut/n-am facut, dar, lasa, ca el are si face.

Excesul dauneaza grav sanatatii, as zice, ca sa parafrazez mesaje de interes public, arhicunoscute. Intotdeauna, dar cu atat mai mult cand este vorba de copiii nostri. Ce daca intentia din spate este una buna, daca rezultatul este supraincarcarea copilului? Oare am uitat ca are nevoie de copilarie? De joaca? De libertate? Intre orele petrecute la scoala (care este tot mai solicitanta de la generatie la generatie; solicitanta, nu competitiva), orele petrecute cu temele (chiar „reduse” la doua ore), o activitate sau doua impartite rezonabil intre zilele saptamanii sunt mai mult decat suficiente. De ce sa-ti duci copilul, in aceeasi zi, de exemplu, si la pian, si la ski, dupa ce a fost la scoala mai intai si si-a si facut lectiile? Crezi ca poate rezista la un astfel de efort? Crezi ca „ii place?” cu adevarat sau spune asa sa iti faca tie pe plac? Sau, daca ii place – nu este exclus – crezi ca el se poate gandi la sanatatea sa in locul tau? De acord, copiii sunt „inepuizabili”, insa, sa nu uitam, asta este doar o metafora! In realitate, ei au multa energie pe care trebuie „sa si-o consume”, dar asta nu inseamna sa-i cocosam cu un numar prea mare de activitatai extrascolare (noi obosim numai ducandu-i pe ei de colo-colo, dar sa mai trebuiasca sa fim si atenti si concentrati?).

Eu cred – si asta este parerea pe care mi-o asum – ca este important sa incurajam copiii sa-si dezvolte talentele si pasiunile, dar fara sa-i aglomeram astfel incat sa nu mai stim cum sa se „imparta”!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*