Inca o zi in „paradisul” vacantei

Inca o zi in „paradisul” vacantei
Inca o zi in „paradisul” vacantei
User Rating: 5 (2 votes)

– „Asta las Vegas, mami!” imi striga Alex si-mi face cu mana, in timp ce Teo si Roby canta cat ii tin plamanii: „am plecaaaat, am pleeee-caaat!!!”…

S-au bagat in doua valize mari si pretind ca sunt, pe rand (sau simultan) tren, vapor si camion. Suntem la bunici, la bloc si deja vecinii de sus, de jos si din lateral…. a, stai, si de vizavi au aflat ca ghidusii pleaca… dar cam ardeleneste, asa, ca strigatele lor de plecare se aud continuu, cu aceeasi intensitate.

– Nu are benzina mare deloc, constata, la un moment dat, Teo… Nu vezi ca suntem tot la bunica?

Traditionalele batai in teava incep sa-nvie in mintea nostalgica si neintelegatoare a vecinilor. Le explic copiilor cum sta treaba cu galagia si vecinii si par ca inteleg. Eu am o vaga tendinta de relaxare. Acum nu mai pleaca, si-au facut cazemate din valize si se lupta:

– Foc cu gheataaaaaaaaaaaaaa!!!

– Nu m-ai nimerit, aia era holograma mea, hahahaaaaaaaaaaa…

Daca imi aduc bine aminte, la nici 7 ani eu habar nu aveam ce este aia o holograma… in timp ce imi admir in tacere puiul, tati pune capat razboiului, cu promisiunea ca il vom continua pe teren propriu, adica la noi acasa unde vecinii cei mai apropiati sunt la cateva sute de metri distanta. Si fara tevi comune!

Cand ajungem acasa, cum inca mai este soare, iesim in curte sa ne jucam. Adica eu si cu tati. Jucam tenis, iar fostii marinari/ceferisti/camionagii/luptatori/holograme sunt acum… baieti de mingi. Isi iau rolul in serios, fiecare are cate o minge in mana. Problema este ca niciunul nu se indura sa ne cedeze mingea lui ca sa putem incepe partida. Pana la urma, Alex se lasa convins…

Incepem sa jucam, dar mingea sare dupa cum o taie capul (sau poate rachetele noastre…), dar e de bine, nu se plictisesc copiii pe margine. Si nici cainii. Latra intr-o frenezie, pana cand, vreun inger cainesc le aude ruga si face ca, pe serviciul meu, mingea tentanta, de o superba culoare galben fosforescent, sa aterizeze chiar intre ei. Alma, catelusa, o prinde vesel si apoi incepe s-o ingroape tacticos. O recuperam cu greu si ne promitem sa nu mai repetam figura. Dar suntem neseriosi, ca nu ne tinem de promisiune. Cu toate acestea avem nooroc, cainii nu mai au chef sa ingroape mingile, vor doar sa le rontaie…

Si continuam sa jucam… Parca-parca nimeresc mai des mingea cu racheta. Alex tine sa ma incurajeze, asa ca striga de pe margine: „Simona Halep! Hai, Simona”… Teo si Roby ii tin isonul: „Hai, Simo!”, iar tati, ca sa nu fie trist ca nu are galerie, primeste si el incurajari:

– Bravo, tati, esti destul de bun la ratari!

In sfarsit, spre seara cheful si energiile sunt la nivel de avarie, asa ca ne retragem in casa. Dupa ritualul obisnuit, inainte sa adoarma, Alex ma intreaba iar cate zile mai sunt pana la ziua lui si ce carte ii cumpar, pentru ca el vrea neaparat o carte cu niste roboti „ninjado”. Il asigur ca jumatate din dorinta ii va fi indeplinita – jumatatea referitoare la carte, caci nu mi-e clar ce e aia „ninjado” cu versiunea „ninjago” si daca exista carti cu asa ceva. Dar cum mi-am propus sa nu-mi dezamagesc copilul, ma apuc sa sap on-line tarziu, dupa ce toata lumea deja dormea. Am gasit si o carte potrivita pentru ziua lui Alex, cu testoasele Ninja, in speranta ca despre ele era vorba, dar am comandat si o carte pentru mine pe teme de familie si parenting, ca poate mai invat si eu cum sa-mi dozez energia astfel incat sa le fac fata poznasilor mei, mai ales ca acum sunt in vacanta si… dar parintii stiu la ce ma refer!

2 Comments

  1. Al meu copil e destul de cuminte dar plin de energie si ne taraste prin toate parcurile, la pesti in Poiana Brasov si la McDonald. Are cateva trasee bine stabilite pe care nu le schimba orice ar fi.

    • Pai avem sefi, de-acum, e clar! Numai sa reusim sa tinem ritmul cu ei!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*