Fara tipete, amenintari sau pedepse

Fara tipete, amenintari sau pedepse
Fara tipete, amenintari sau pedepse
User Rating: 5 (2 votes)

Una dintre cele mai importante redute de cucerit pe taramul parentingului este cea legata de propriile noastre emotii si de modul in care reusim sa ni le controlam in relatiile cu copiii nostri. Pentru ca de asta depinde ca atitudinea noastra fata de cei mici sa fie una corecta, pozitiva si constructiva. Cu alte cuvinte, sa reusim sa ii invatam pe copii sa coopereze fara tipete, amenintari sau pedepse. Credeti ca acest lucru este posibil?

Absolut! Insa trebuie sa luam in calcul o lunga serie de factori si modul in care acestia se influenteaza reciproc si impreuna ne altereaza comportamentul. Pe de o parte, vorbim de inteligenta emotionala a parintilor si a copiilor, de gradul de empatie a celor dintai, de capacitatea lor de a-si controla impulsurile, de personalitatea ambelor parti, de situatiile si intamplarile in care acestia sunt pusi, de circumstantele obiective in care viata, nu de putine ori, ne arunca pentru a ne testa.

Si pentru toate acestea si nu numai, nu este deloc usor sa comunici cu copii – mai mici sau mai mari -, mai ales atunci cand, in mod evident, ceea ce tu le transmiti este in puternic contrast cu ceea ce ei isi doresc (ca sa dau cateva exemple marunte – cand tu le spui ca este ora de culcare si ei insista sa mai stea, cand le comunici ca timpul destinat gadget-urilor s-a terminat, iar ei nici nu vor sa auda de asa ceva etc).

La nivel teoretic, majoritatea parintilor stiu ca tipetele, amenintarile si pedepsele nu rezolva nicio problema, si totusi sunt situatii in care acestia procedeaza asa doar pentru ca, pe moment, reusesc sa obtina ceea ce si-au propus de la copii. In realitate, insa, ei creeaza o noua problema. Nu numai ca, de fapt, copiii nu au cooperat si aparent au raspuns pozitiv parintilor doar de frica, dar, pe viitor, ei invata ca trebuie sa se fereasca, sa se ascunda, sa se teama de parinti pentru a evita ca acestia sa-si repete comportamentul agresiv. Iar agresivitatea este cat se poate de periculoasa pentru dezvoltarea psihica armonioasa a oricarui copil. Si, o sa ziceti, daca stiu, de ce continua sa aiba – chiar daca nu tot timpul – acest comportament? Pentru ca, pe moment, au senzatia ca nu au niciun alt instrument la indemana cu ajutorul caruia sa se poata faca intelesi (si aici trebuie precizat un aspect important – de obicei, parintii vor sa comunice unidirectional – cu alte cuvinte, copiii sa faca ce ei le spun, fara sa ia in calcul faptul ca, la randul lor, trebuie sa-si asculte copiii si ca astfel ar trebui sa renunte la monolog in favoarea dialogului). Realitatea este insa alta. Caci au si alte instrumente la indemana, in orice moment. Care sunt acestea? Le puteti si voi descoperi alaturi de multi alti parinti in cadrul cadrul conferintelor organizate de „Totul despre mame” si sustinute de dr. in psihologie LAURA MARKHAM, la hotelul RIN GRAND, Bucuresti, pe 13 mai 2017.

laura markham

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*