Cum (nu) ne-am distrat la singura petrecere din anul asta

Cum (nu) ne-am distrat la singura petrecere din anul asta
Cum (nu) ne-am distrat la singura petrecere din anul asta
User Rating: 5 (1 votes)

Ai fost vreodata la o petrecere mai mare de unde copiii sa nu lipseasca? Nu, nu ma refer la un loc de joaca, ci la o petrecere de adulti care nu au vrut sa-si lase acasa odraslele, asa ca i-au adus cu ei. Daca da, atunci stii despre ce vorbesc. Noi am fost de curand la una, prima si ultima de pe anul asta… Si nu la una oarecare, ci la o petrecere de botez. Trecusem mai inainte pe la unul dintre Magazinele Noriel sa cumparam un premergator  noului crestin si, cu bratele pline – ca doar nu erau ai nostri copii sa rateze sansa de a primi si ei cate ceva -, si cu speranta ca ne vom simti bine, am ajuns la locul faptei: un restaurant cochet si intim. Si plin de copii, nu mai mari de 10 ani. Initial, am crezut ca am gresit adresa, dar am vazut-o repede pe tanara mamica, facandu-mi semne energice cu mana, printre alte doamne care o flancau intr-un colt, in timp ce ea schimba belelusul.

premergator

Pupaturi, schimb de felicitari, da cadoul, ia cadoul, multumiri etc, dupa care ne-a condus la masa. Apoi ne-a mutat la alta. Si am revenit la prima. Doar pentru ca, desi copiii aveau mese separate, parintii se tot foiau si ii mutau cu scaune cu tot pe langa ei. Nu vreau sa exagerez, dar cel putin o treime dintre invitati erau… copii. Cum si noi ii aveam pe ai nostri la purtator, ar fi fost imoral sa zic ceva. In plus, m-am bucurat ca au cu cine sa se joace, dar bucuria asta a mea a fost de scurta durata pentru ca, in ciuda a tot ce vad prin reclame si a sperantelor mele inca in viata, copiii nu s-au jucat in zona special amenajata pentru ei. Nu. Ci pe sub mesele noastre. Apoi au vrut sa danseze. Asa ca s-a dus naibii muzica din anii ’90 pe care o ascultam toti cu nostalgie si pe care, deja, unii parinti mai tinerei incepusera sa se bataie si am trecut pe „Am o casuta mica” si „In padurea de alune”. Apoi nu au vrut sa manace. Cineva a avut ideea minunata de a comanda pizza din exterior. Dupa discutii intense cu managerul restaurantului, acesta a incuviintat, dar nu convins de parinti, ci de cei zece prunci care incepusera sa scandeze cum vazusera ei zilele astea pe la televizor ca se face cand esti trup si suflet pentru de o cauza: Pi-zza! Pi-zza! Pi-zza!

Dupa ce au mancat, atat ei, cat si hainele lor de gala, plictisiti si de umblat pe sub mese, si de topait pe ring, si de lupte intre ei, au avut chef de… ceva nou. Asa ca au dat buzna in… cadouri. Cel mai tentant a fost, evident, premergatorul adus de noi, care, spre norocul tuturor, s-a dovedit nu numai atractiv, ci si tare rezistent. Caci au facut aproape toti copiii cate o cursa cu el, pe holul restaurantului, pana s-a prins cineva ca premergatorul si prescolarii nu prea ar trebui sa aiba multe in comun. Au renuntat la el cu greu si numai cu promisiunea ca vor primi in schimb, fiecare de ziua lui, cate o bicicleta. Sau trotineta, dupa caz.

Sa va mai spun ca nici nu mai stiu ce am mancat (sau daca), nici muzica nu am auzit-o si nici de vorba nu prea am stat cu nimeni? Nu va mai spun, ca e de la sine inteles!!  Prin urmare, pana la majorat, am taiat petrecerile mixte de pe lista. Am zis!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*