Copii versus mancare

Copii versus mancare
Copii versus mancare
User Rating: 5 (3 votes)

Copiii vostri mananca bine? Tot ceea ce le oferiti si la orele stabilite? Nici ai mei!!

Dintotdeauna, ora de masa pentru unul dintre cei trei ghidusi a fost problematica. Evident ca pe langa alternarea nenumaratelor feluri de mancare, am apelat si la tertipuri clasice: in timp ce copilul sta comod in scaunul de masa pentru bebe, cu castronelul de mancare in fata, lingurinta devine avionul care nu doreste sa aterizeze pentru a-si descarca gustoasa incarcatura nicaieri in alta parte decat in gurita copilasului. Ei, as… jumatate aterizeaza pe jos, cealalta direct pe scaun. Noroc ca husa acestuia este lavabila. Si, vorba aia, rezista. Nici nu avea cum. Este un scaun solid, atractiv şi foarte practic. Da, precum restul accesoriilor pentru copii, il avem de la magazinele Noriel. Scaunul isi face, asadar, datoria.

Untitled

Eu insa nu prea, ca nu reusesc sa hranesc copilul. Incerc santajul sentimental: una pentru mama, una pentru tata… si continui cu toate rudele, apoi ma extind la prieteni, cunoscuti etc. Functioneaza cateva minute, dupa care beneficiarul devine selectiv. Nu mai deschide gura decat cand aude nume noi. Din pacate, jocul are termen de valabilitate foarte redus. Asa ca ma regasesc rapid in acelasi impas de la inceput. Asa ca, zic eu, e momentul sa scot artileria grea, si aduc in scena jucariile preferate ale copilului pe care le asez cuminti la masa, spunandu-i ca este petrecerea jucariilor si ca la petrecere trebuie sa si mancam. Copilul accepta mancarea cu conditia sa manance si jucariile. De-adevaratelea. Una singura indeplineste conditiile, astfel ca reusesc sa ii indes pe gura bucatele de miez de paine. Functioneaza. Prin mimetism. Copilul mananca numai miez de paine.

Nu-i nimic, nu renuntam asa de usor. Urmatoarea idee salvatoare vine de la copil, intr-una din zilele cand ii pregateam ceva cu mixerul si apoi cu blenderul. Fericire netarmuita. Deschide gura cu entuziasm, cu conditia sa aiba sub ochi, direct pe masuta scaunelului – noroc ca este generoasa – mixerul si blenderul (faza I) pentru ca, peste cateva zile sa vrea sa le si vada in functiune (faza 2).

Si au mai fost si altele. Imi aduc aminte de perioada in care, daca nu canta bunica, nu era chip sa incepem sa mancam. Cand s-a plictisit bunica de cantat, am inregistrat-o pe telefonul obiect de muzeu (al ei), asa ca am avut in continuare fundal muzical adecvat orelor de masa, fara ca acesta sa se transforme intr-o obsesie, datorita lipsei imaginilor. Iar pe-ale noastre le-am ascuns bine, desi, nu peste mult timp, aveau sa le descopere odata cu capabilitatile acestora de a livra desene animate. Dar asta este, desigur, o alta poveste.

2 Comments

  1. Eu un timp am zis sa-l las sa-mi zica el cand ii e foame, poate asa mananca. Da, de unde…asa ca atunci cand am vazut ca slabeste si tot nu vrea sa manance de bunavoie, am trecut la faza cu :aceste alimente sunt obligatorii si astea optionale. 🙂

    • buna idee sa-i dai sa aleaga, macar ceva poate tot manaca… la noi si acum e valabila problema cu nemancatul…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*