Contradictii pe teme de parenting

Contradictii pe teme de parenting
Contradictii pe teme de parenting
User Rating: 5 (1 votes)

Cel mai tare ma intriga, enerveaza si amuza in acelasi timp, oamenii care, fara sa fi fost parinti in viata lor, sunt vehemeti pe cate o idee de parenting, judeca si ii arata cu degetul pe parintii care nu se conformeaza teoriei lor. Sau abereaza pe marginea a diferite experiente pe care (inca) nu le-au trait: cum ar fi comentariile referitoare la timpul pe care parintii il petrec in Magazinele Noriel si in alte locuri destinate copiilor (locuri de joaca) sau cum ar fi atitudinea unei viitoare mamici care isi astepa nasterea ca pe cea mai mare experienta mistica a vietii sale, idealizand viitoarea durere.

Parenting in sine este un subiect destul de controversat si parca vad cum cele doua tabere, stand fata in fata, se acuza reciproc, parintii cu copiii in brate si nervii intinsi la maxim, teoreticienii cu cartile in brate si cu degetul intins, tremurand usor de incordare. Ma situez, vrand-nevrand, in prima tabara, cu amendamentul ca nu resping decat acele teorii pe care practica de parinte nu le valideaza, dar pe care tabara de teoreticieni le sustin vehement. A, si judecatile de „valoare” la adresa parintilor. Care gresesc, desigur, dar care (in afara cazurilor clinice sau penale) nu merita, cu siguranta, sa fie pusi la zid.

De altfel, este o moda a opiniei publice sa sustina discutii aprinse in spatiul generos al social media pe diferite teme. In general, in contradictoriu, cum ar fi cele legate de dezvoltarea capacitatii intelectuale a copiilor – si aici intra in joc tableta/calculator vs jocuri clasice – de constructie, de tip puzzle, de logica etc. Eu una nu inteleg de ce s-ar exclude reciproc, cand, in realitate, nu fac altceva decat sa se completeze reciproc, iar copiii au doar de castigat. Am mai scris pe tema asta si continui sa-mi sustin punctul de vedere: Nu ii putem izola pe copiii nostri de tehnologie – aceasta reprezinta nu numai viitorul, ci si prezentul, dar nici sa-i privam de farmecul jocurilor reale. De exemplu, exista puzzle-uri digitale, insa ele nu sunt palpabile, nu ofera aceeasi experienta si bucurie de joc impreuna cu alti copii (sau chiar cu parintii) precum cele „clasice”.

Untitled

Culmea e ca si in discutiile de acest tip, printre cei mai infocati sustinatori ai unei idei sau ai alteia se regasesc tot cei despre care vorbeam la inceput. Dar toate acestea nu sunt relevante, pana la urma, decat in masura in care ele influenteaza copiii si maniera in care parintii decid sa-i creasca in continuare, pentru ca nu putini sunt cei pentru care modul in care evolueaza discutiile la moda devine litera de lege.

Mai mult, tare as vrea sa le pot auzi parerile (sincere) ale celor mai infocati comentatori odata ce au devenit, la randul lor, parinti. Nu de alta, dar tare imi e ca se vor contrazice…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*