Ce-i spune o mamă femeii care nu ştie dacă vrea sau nu copii

Ce-i spune o mamă femeii care nu ştie dacă vrea sau nu copii
Ce-i spune o mamă femeii care nu ştie dacă vrea sau nu copii
User Rating: 5 (1 votes)

Ştiu că respecţi ce înseamnă o mamă. E clar că fără decizia mamei fiecăruia dintre noi de a ne aduce pe lume, noi nu am fi existat, discuţia aceasta nu ar mai fi existat… Dar asta nu înseamnă că, la rândul nostru, avem obligația să urmăm, în turmă, acelaşi drum. Să facem aceleaşi alegeri de viaţă. Mai ales atunci când nehotarârea este ingredientul principal al stării noastre de spirit.

Eu sunt mamă. Iubesc copiii şi mi-am dorit să fiu mamă de când mă ştiu. Asta nu m-a făcut, însă, o mamă bună. Doar am ştiut în ce direcţie vreau să merg, fără să ştiu, de fapt, ce mă aşteaptă. Asumându-mi, însă, urmările (chiar dacă nu în totalitate, chiar dacă nu chiar mereu…). Iar eu respect decizia fiecăruia de a fi părinte sau nu. Ceea ce ar trebui să facă toată lumea, părinţi sau nu.

Sfaturile şi încurajările sunt una (şi pot fi lejer ignorate, dacă aşa consideri), presiunea şi şantajul emoţional sunt, însă, altceva. Şi asta pentru că nu toată lumea (societate, familie, prieteni) înţelege că trebuie să respecte decizia celei de lângă el. Adevărul este că orice decizie poate duce într-o direcţie greşită. Nu ai de unde să ştii. Însă e de preferat să te loveşti de pragurile tale, şi nu de ale altora. Cu alte cuvinte, nu-i prostie mai mare decât aceea de a ceda presiunilor şi să faci un copil că aşa trebuie, că e momentul, ca să nu rămâi singură la bătrâneţe etc, etc. O decizie bună acum poate avea urmări nefaste peste ani. Sau invers. Şi atunci, cum să accepţi deciziile altora în viaţa ta? Cum să le duci urmările?

Citește tot articolul aici

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*