Astazi vreau sa cer ajutorul tuturor mamicilor
Nu de putine ori m-am confruntat cu critici (inclusiv din familie) referitor la faptul ca in casa copiii insira jucariile pe jos, peste tot. Cu cat strang eu mai cu sarg, cu atat le imprastie ei mai entuziasmati. Asa ca nu le mai strang mereu. Aceasta atitudine a mea de rebeliune contra bunelor maniere de mama constiincioasa si perfecta a dus la alte atitudini la fel de indraznete, numai ca impotriva mea. Asa ca m-am hotarat sa cer ajutor mamicilor. Vreau sa fac un mic proiect foto prin care sa aratam tuturor rudelor care nu au avut copii (sau i-au avut demult si au uitat sau…) si oricui, in general, ca intr-o casa unde sunt copii mici sunt si jucarii in dezordine.
Ma gandeam de ceva timp la asta, am tot amanat in speranta ca poate totusi cei din afara pot intelege si fara sa vada, dar m-am inselat… asa ca, haideti sa ne unim si sa le aratam dovezile.
Astept cu drag sa demonstram impreuna ca toti copiii au dreptul sa fie copii dincolo de rigiditatile noastre de oameni mari si posaci.
De la mamici:
Gabriel, 1 ani si 4 luni (cu amendamentul ca a mai strans tati):
…dupa putin timp, la Gabriel acasa:
Mamica Catalina: „Si la noi sunt jucarii imprastiate prin casa, dar le strangem inainte de culcare. Daca nu ar rascoli prin cosul cu jucarii cum ar putea descoperi ce e acolo?!” (2 ani si 9 luni):
1 an si 10 luni:
Mamica Elena: „nu mai spun de biscuiti, covrigi, rontaieli sfaramate prin casa trebuie lasati un pic sa se simta si ei mai liberi… sunt curiosi din fire… totul cu limita, binenteles… doar nu am sa-l las sa bage mana in priza ca e mic si curios…in rest murdaria chiar se curata si jucariile se strang” (1 an si 9 luni):
Mamica Denisa „:))) niste jucarii imprastiate? Pai cum sa se joace altfel daca nu le rasfira in voie? Dar de oale imprastiate peeeste tot, castroane de plastic sparte de la atata trantit (si normal ca vad ca-s sparte in momentul in ca fac vreun sos si se face balta sub bol), mancare si biscuiti imprastiati cu pachetele si apoi maruntiti cu picioarele alea mici, ati auzit?
Visine mestecate si puse pe canapea? Pufuleti intinsi pe dormitor(pentru cine nu stie, sunt imposibil de adunat, trebuie scuturati afara si apoi spalata lenjeria ca ramane unsa si cu firimituri mici mici si intepatoare).
Televizor uns bine bine cu crema, pampers dat jos si facut pisu pe covor extra flocos, si lista este lunga, foarte lunga, si varsta este mica, foarte mica inca. 1 an si 8 luni, dar n-a trecut o zi fara dezastre. Mie imi salta inima de drag si bucurie cand il prind ca face cate-un dezastru si cand il intreb cine a facut, nu stie cum sa tipe mai tare si sa gesticuleze si sa-mi explice pe limba lui ca NU EL! (Nu vorbeste inca)”
2 ani si 3 luni:
Mamica Stefania: „nu sunt atrasa de jucarii, am alte pasiuni”
1 an si 3 luni:
Mamica Mariel: „Cred ca e bine sa lasi copiii sa se exprime, chiar daca uneori pare haotic si inadmisibil! Doar pare. Exista si limite desigur, tine de bunul simt, nu?”
Concertul
Spectatorii
Numele concertului
dar… pisica fusese imobilizata in prealabil!
Mamica Corina: „Am atasat 2 poze – una dinainte de sosirea lui Pavel, a doua cu el in actiune. Pavel are 11 luni si jumatate si prefera sa se joace in sufragerie, acolo sunt facute si pozele. Sper sa convingi pe oricine ca e normal ca copiii sa insire jucarii peste tot!”
Mda, cui nu-i convine dezordinea facuta de copilasi si jucariile imprastiate peste tot nu au decat sa faca stanga-imprejur de la usa! Mai grav e ca unele persoane de copii mai mari uita de aceasta perioada si tot cauta sa critice. Sfatul meu: sa-si vada fiecare de viata ei mie imi plac jucariile aruncate prin casa, imi plac hainele scoase din sifonier, mancarea de pe canapea etc Le ador pentru ca aceste nimicuri il fac pe copilul meu sa radieze de fericire. Ne dam de lucru unul altuia, eu strang el imprastie dar e minunat!
🙂 multumesc pentru sustinere!
Eu am capatat imunitate la jucariile imprastiate asa ca ma mir cand cineva aduce vorba despre ele si imi vine sa le spun: Oameni buni, e un copil in casa si jucariile sunt felul lui de a-si marca teritoriul. 🙂
exact! asta tot incerc si eu sa spun de mult… 🙂 :*
Chiar de nu-s ai mei, am şi eu 2 băieți, de luni până vineri. Zilele asta facem 5 luni împreună şi, de când sunt ei, casa mea e plină de surprize: maşinuțele le umplem cu stiks-uri sau fulgi de porumb şi le parcăm numai sub fotolii sau sub canapea, ca să le găsim numai dacă le căutăm. :))) Nu mai zic de joculețe cu litere sau altele…
asa e! 🙂 numai daca nu ai copii in preajama nu intelegi ca asta este normalitatea :)))